"Blestemul Kozak" Asupra eforturilor Federației Ruse de a-și promova și impune propria viziune asupra conflictului din estul Ucrainei

#LIDFLASH | DAN NICU | Asupra eforturilor Federației Ruse de a-și promova și impune propria viziune asupra conflictelor mai mult sau mai puțin înghețate din fostul ei imperiu colonial planează ceea ce voi numi "Blestemul Kozak".
După ce felia mare - și slavă - a tortului, Ucraina, a trecut printr-o schimbare de putere, pașii de apropiere între Moscova și Kiev s-au manifestat prin schimbul de prizonieri de luna trecută, care a satisfăcut o parte dintre cererile societății ucrainene - eliberarea marinarilor făcuți prizonieri în strîmtoarea Kerci, a regizorului Oleg Sentsov și a altor deținuți politici. Se părea că s-a deschis drumul spre rezolvarea pașnică a impasului din Donbas. Acum trei zile, întreaga lume a aflat că Ucraina a cedat, că guvernul de la Kiev și președintele Zelenski s-au pus de acord cu federalizarea, acceptând asa-zisa Formulă Steinmeier, iar soarta Ucrainei și, prin extensie, cea a vecinei mult mai mici și slabe Republica Moldova, este pecetluită. Nu este deloc așa.
Guvernarea de la Kiev, chiar dacă există o largă majoritate a partidului Servitorul Poporului, este conștientă că poate repeta soarta lui Ianukovici, motiv pentru care președintele Zelenski a explicat într-o adresare televizată că nu poate fi vorba despre oferirea unui statut special zonelor dn Donbas necontrolate de Kiev, fără ca mai întâi să fie respectate câteva condiții:

- Restabilirea integrală a controlului guvernamental asupra sectorului de frontieră ruso-ucraineană aflat în așa-numitele "DNR" și "LNR".
- Dezarmarea integrală a tuturor formațiunilor armate ilegale din partea de sud-est a Donbasului și evacuarea de pe teritoriul Ucrainei a combatanților veniți din Rusia.
- Asigurarea votului la alegerile locale în conformitate cu Constituția și legile Ucrainei, cu participarea formațiunilor politice ucrainene, și a dreptului la vot pentru toate persoanele care s-au refugiat din Donbas.

Odată îndeplinite aceste condiții, Ucraina ar urma să adopte și pună în aplicare o lege privind statutul special al Donbasului, care să înlocuiască actuala lege în vigoare până în 31 decembrie 2019. Acea lege ar urma să devină definitivă doar dacă OSCE recunoaște că alegerile locale au avut loc cu respectarea standardelor democratice.Îndeplinirea condițiilor de mai sus înseamnă, de fapt, disoluția așa-numitelor DNR și LNR, ceea ce Rusia nu va accepta să se întâmple vreodată în termenii Ucrainei. Așa că situația de blocaj, de pat, va continua. Pur și simplu Zelenski și guvernul lui au nevoie să arate că lucrează, iar Rusia are nevoie să-și lucreze imaginea șifonată. Aceste interese converg până la un punct, însă dincolo de beneficiile de imagine, viziunile diametral opuse asupra scenariilor de evoluție post-conflict blochează întregul proces. Iar societatea civilă si cetățenii de la Kiev ies în stradă, și cu cât mai multe cedări ar face guvernul ucrainean în fața Moscovei, cu atât mai mulți manifestanți vor ieși pe Maidan.
Situația seamănă cu cea de la Chișinău din noiembrie 2003, fără a avea însă caracterul de fatalitate și dezastru iminent al acesteia din urmă. Știm cum s-a terminat situația din 2003 de la Chișinău. Iar Ucraina este mult prea importantă în ecuația confruntării dintre Rusia și Occident, cel puțin acea parte a occidentului care încă mai este demnă de acest nume. Oricât ar încerca Rusia să-și impună punctul de vedere asupra țărilor pe care le ține în șah cu conflicte înghețate, efectul va fi același: blestemul Kozak, adică eșec, existând prea multe impedimente în calea Moscovei, și, cel mai important, voința popoarelor supuse agresiunii de a nu fi victime.