Armata, pe străzile Chișinăului - care armată?

#LIDFLASH | DAN NICU  

Dincolo de greutățile perioadei prin care trecem, unele evenimente care se întâmplă foarte aproape de noi ne dau și ocazia să ne amuzăm, însă printre suspine.

De exemplu, președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a ordonat forțelor armate să se alăture efortului de asigurare a măsurilor speciale de ordine publică pe durata stării excepționale cauzate de pandemia COVID-19.

Chiar dacă măsurile suplimentare, care înăspresc regimul de circulație al cetățenilor, vor intra în vigoare de mâine, 25 martie, coloane de autoblindate HMMWWE (Humvee) ale Armatei Naționale, au fost observate astăzi în municipiul Chișinău. Acestea aveau mitralierele grele instalate pe turele, cu câte un soldat stând în spatele lor, fapt care i-a făcut pe unii chișinăuieni să se panicheze, iar pe alții i-au amuzat. Au apărut și meme-urile de rigoare. 

Modul în care a început această intervenție a armatei dă impresia că ea a fost obligată, mai curând, să satisfacă pofta de putere a lui Dodon, decât să contribuie cu ceva util la dezvoltarea situației. Un singur HMMWWE consumă 23 de litri la 100 de kilometri. Cum se justifică aceste cheltuieli, în starea în care se află sistemul de sănătate, aprovizionarea cu materiale medicale necesare pentru lupta cu virusul? Dacă rostul operațiunii militare este de a asigura susținere forțelor de poliție în patrulare, nu era mai logic ca militarii să fie aduși în camioane și să coboare din ele alăturându-se polițiștilor? Ce căutau mitralierele pe autoblindate? (au fost scoase între timp). Dodon vrea să transmită un semn că are toată puterea și că o poate folosi, inclusiv forța armată, ca să contracareze orice opoziție?

Mai sunt câteva aspecte care trebuie menționate. În primul rând, a folosi Armata Națională în situații de maximă necesitate e necesar, însă trebuie să ai ce folosi. Or, în Republica Moldova armata e subfinanțată de la bun început, alocările bugetare fiind de 0,3-0,5% din PIB. Toată tehnica militară pe care au putut-o vedea azi chișinăuienii pe străzii este donată, e din partea SUA. Despre achiziții de tehnică nouă nici nu se pune problema. Efectivele Armatei Naționale au ajuns la puțin peste 5000 de persoane în trei brigade și câteva unități auxiliare. Înălțimea medie a soldatului Armatei Naționale nu depășește 1,65 (o știe orice cetățean care a observat vreodată o coloană de militari moldoveni în marș) - îi aleg așa? Îi aleg dintre cei mai subnutriți, subdezvoltați copii de 18 ani?

Republica Moldova, în urma ”politicii înțelepte” a decidenților ei în ultimele decenii, aproape nu are armată. Muniție există pentru cel mult 24 de ore de acțiuni militare extinse - o știu de la un fost ministru al apărării, discuția întâmplându-se prin 2016. Nu cred că de atunci situația se putea îmbunătăți, din contra.

Înainte de a cere Armatei Naționale să ajute poliția în cazul declarării stării excepționale, Igor Dodon și alții - și cei care au fost la putere, și cei care vor veni, ar trebui să-și pună problema de a echipa armata cu cele necesare, și nu doar din donații incomplete, ci și din achiziții. Ar trebui să asigure condiții de viață, de hrană și de instruire adecvate militarilor.

Nici un stat care are un conflict înghețat și trupe străine pe propriul teritoriu nu și-a permis o asemenea degradare a propriilor forțe armate - e suficient să ne uităm la Georgia, Azerbaidjan, iar mai nou la Ucraina.

Altfel, ceea ce s-a întâmplat astăzi reprezintă o pată enormă de dezonoare, dar nu pe obrazul Armatei Naționale, ci pe cel al pretinsului comandant suprem, președintele-paiață al Republicii Moldova Igor Dodon.

Dan Nicu a absolvit Facultatea de Științe Politice și masteratul în Teorie și Analiză Politică a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București, cu teze de licența și, respectiv, dizertație, care analizează problema tranziției post-sovietice a Republicii Moldova. Autor a două volume: „Copiii vitregi ai Istoriei sau Se caută o revoluție pentru Basarabia“ (2008) și „Moldovenii în tranziție“ (2013). În ultimii ani, a colaborat la mai multe publicații din România și Republica Moldova, printre care Adevărul, Cotidianul, Timpul.

Sursa imaginii: Jurnal.md